VetVaultValori renale la câini: creatinină, uree, SDMA și stadiile IRIS
Creatinina mare la câine arată că, în momentul recoltării, rinichii filtrau mai puțin sânge decât ar fi fost de așteptat. Cauza poate fi deshidratarea, boala renală cronică, o leziune renală apărută brusc sau un blocaj urinar. Medicii veterinari o interpretează împreună cu ureea (BUN), SDMA și concentrația urinei și, de obicei, repetă analiza înainte de a diagnostica boala renală sau de a stabili un stadiu.
Valorile renale la câini, pe scurt
Fiecare analiză renală răspunde la o altă întrebare, iar la câini contează și conformația corpului. Intervalele de mai jos sunt exemple tipice, aproximative, nu praguri pentru câinele tău.
| Valoare | Ce măsoară | Interval tipic la câinele adult (aproximativ) | Influențe frecvente din afara rinichilor |
|---|---|---|---|
| Creatinină | Filtrarea; un produs rezidual al mușchilor | Limita superioară este adesea în jur de 1,4–1,8 mg/dL (125–160 µmol/L) | Deshidratarea o crește; mai mare la ogarii Greyhound, mai mică la câinii mici sau slabi |
| Uree / BUN | Filtrarea; un produs rezidual al proteinelor | BUN aproximativ 7–27 mg/dL (uree ≈ 15–58 mg/dL sau ≈ 2,5–9,6 mmol/L) | Deshidratarea, mesele bogate în proteine și sângerările digestive o cresc |
| SDMA | Filtrarea | Limita superioară este de obicei 14 µg/dL | Influențat puțin de masa musculară; mai mare la ogarii Greyhound |
| Densitatea urinară (USG) | Cât de bine concentrează rinichii urina | Variază; peste 1,030 înseamnă urină bine concentrată | Diureticele, corticosteroizii și boala Cushing o scad |
| UPC | Proteinele pierdute în urină | Sub 0,2 | Infecția urinară, sângele sau inflamația din urină îl cresc |
| Fosfor | Un mineral eliminat de rinichi | Variază de la un laborator la altul | Creșterea organismului (la căței) și probele deteriorate îl cresc |
Contează în primul rând intervalul de pe buletinul tău. Intervalele de referință diferă de la un laborator la altul și de la un analizor la altul, așa că compară întotdeauna rezultatul câinelui tău cu intervalul tipărit pe propriul lui buletin.
Când suni urgent la veterinar
Sună imediat medicul veterinar sau o clinică de urgență dacă câinele tău:
- a mâncat, sau e posibil să fi mâncat, struguri sau stafide (inclusiv stafide de Corint și sultanine);
- e posibil să fi băut antigel (lichid de răcire pentru motor);
- a înghițit analgezice pentru oameni, precum ibuprofenul, sau doze în plus din propriul antiinflamator;
- nu mai mănâncă sau vomită în mod repetat;
- urinează foarte puțin sau deloc ori se chinuie să urineze;
- este brusc slăbit sau s-a prăbușit.
După o posibilă intoxicație, nu aștepta să apară semne: valorile renale pot arăta normal în primele ore, iar tratamentul funcționează cel mai bine când începe devreme.
Leziunea renală acută la câini
LRA (termenul actual pentru ceea ce mulți numesc insuficiență renală acută) este o afectare a rinichilor care se instalează în câteva ore sau zile, spre deosebire de declinul lent din BRC. Unele cazuri de LRA se recuperează cu tratament prompt, așa că timpul contează. Printre cauzele la câini enumerate de Merck Veterinary Manual se numără:
- Strugurii și stafidele, inclusiv stafidele de Corint și sultaninele. Riney Canine Health Center de la Cornell arată că nu se cunoaște nicio cantitate sigură; vărsăturile încep adesea în 6–24 de ore.
- Antigelul (etilenglicolul). Există un antidot, dar trebuie administrat devreme.
- AINS, adică analgezicele antiinflamatoare precum ibuprofenul și naproxenul pentru oameni sau o doză prea mare din antiinflamatorul prescris câinelui.
- Leptospiroza, o infecție bacteriană răspândită prin urina animalelor infectate, adesea prin apă contaminată. Se poate transmite și la oameni.
IRIS clasifică LRA separat de stadiile BRC de mai jos.
Creatinina și ureea (BUN): ce măsoară
Creatinina
Creatinina este un produs rezidual al mușchilor, filtrat de rinichi. Crește atunci când scade RFG (cât sânge filtrează rinichii în fiecare minut), dar este puțin sensibilă: eClinPath arată că boala renală o împinge peste interval (azotemie) abia după ce s-au pierdut mai mult de aproximativ trei sferturi din țesutul renal. Pentru că provine din mușchi, ogarii Greyhound și alți câini foarte musculoși au valori mai mari (eClinPath citează o limită superioară publicată pentru Greyhound de 2,0 mg/dL), rasele mici și câinii tineri au valori mai mici, iar un câine slab poate avea o creatinină liniștitoare, deși funcția renală este redusă. IRIS precizează că pragurile sale se aplică unor câini de talie medie. La analize repetate, eClinPath consideră o creștere de peste 0,3 mg/dL (aproximativ 27 µmol/L) un argument pentru scăderea filtrării, chiar și în interiorul intervalului.
Ureea și BUN (azotul ureic sanguin)
Ureea este produsă de ficat din proteine și este filtrată de rinichi. Un câine deshidratat reabsoarbe o parte mai mare din ea, așa că ureea crește adesea mai repede decât creatinina. O masă bogată în proteine sau o sângerare în tubul digestiv o cresc, iar bolile de ficat o scad, așa că ureea susține creatinina, nu o înlocuiește.
Pe buletinele din România apare de obicei ureea, în mg/dL sau în mmol/L. Rapoartele din SUA folosesc în schimb BUN (blood urea nitrogen, azotul ureic sanguin), care măsoară doar azotul din uree. Este aceeași substanță, dar cifrele diferă: în mg/dL, ureea ≈ BUN × 2,14, iar ureea în mmol/L = BUN în mg/dL × 0,357. Uită-te la eticheta de pe buletin înainte să compari un rezultat cu un tabel sau cu un interval; formulele complete sunt la conversia unităților.
Prerenală, renală sau postrenală?
| Tip | Exemple la câini | Indicii |
|---|---|---|
| Prerenală (la rinichi ajunge prea puțin sânge) | Deshidratare, vărsături, diaree, pierdere de sânge, boli de inimă | Urina este de obicei peste aproximativ 1,030; se ameliorează cu fluide |
| Renală (chiar țesutul renal) | BRC, LRA cauzată de toxine sau de leptospiroză, infecție renală | Urina este sub aproximativ 1,030, deși valorile sunt crescute |
| Postrenală (urina nu poate fi eliminată) | Calculi în vezica urinară sau în uretră, ruptură de vezică urinară | Efort la urinare, urină puțină sau deloc; este o urgență |
Tipurile se pot suprapune: un câine cu BRC care nu mai bea apă adaugă peste ea și o componentă prerenală, așa că medicii repetă analizele după ce câinele este rehidratat și stabil.
Boala Addison poate semăna cu o boală renală
Boala Addison (hipoadrenocorticismul) înseamnă că glandele suprarenale produc prea puțini hormoni. Într-o criză, deshidratarea crește valorile renale, în timp ce pierderea de sare menține urina diluată, ceea ce, după cum notează Merck Veterinary Manual, poate imita o boală renală primară; azotemia se corectează de obicei rapid cu fluide. Sodiul scăzut împreună cu potasiul crescut ridică suspiciunea, iar testul de stimulare cu ACTH confirmă diagnosticul.
SDMA: un marker mai timpuriu
SDMA este eliberat atunci când celulele descompun proteinele și este eliminat de rinichi. IRIS și Merck îl descriu ca fiind mai puțin influențat de masa musculară decât creatinina, iar Merck notează că poate crește în timp ce creatinina este încă normală, ceea ce ajută la câinii în vârstă și slabi.
Atenție la limite: IRIS își bazează intervalele SDMA pe metoda unui singur laborator, iar alte teste pot să nu dea rezultate echivalente. SDMA poate crește fără ca filtrarea să fie redusă, de exemplu în limfom, iar ogarii Greyhound sănătoși au valori mai mari. Un singur SDMA ușor crescut cere repetarea analizei, nu un diagnostic; contează creșterea persistentă.
Densitatea urinară și UPC
Densitatea urinară (USG)
Densitatea urinară compară densitatea urinei cu cea a apei (1,000). Merck arată că un câine deshidratat, cu rinichi normali, ar trebui să producă urină peste 1,030; la câinii sănătoși și bine hidratați, valoarea variază mult, așa că o singură probă diluată nu este îngrijorătoare în sine. La un câine cu creatinina crescută, o urină sub aproximativ 1,030 orientează spre o cauză renală, dar diureticele, corticosteroizii, boala Cushing, o infecție a uterului (piometra) și boala Addison o pot scădea și ele. Spre deosebire de pisici, la câini IRIS nu consideră capacitatea redusă de concentrare, luată singură, drept stadiul 1 de BRC. Ideal, urina se recoltează înainte de administrarea oricăror fluide.
UPC (raportul proteine/creatinină urinară)
UPC măsoară proteinele pierdute în urină, corectate în funcție de concentrația urinei, iar IRIS îl recomandă la fiecare câine cu BRC. Merck notează că, la câinii cu boli ale filtrelor rinichiului (boală glomerulară), azotemia poate apărea în timp ce urina este încă bine concentrată, așa că pierderea de proteine poate fi principalul indiciu. Testul are nevoie de urină fără infecție, inflamație sau sânge, ideal pe cel puțin două probe recoltate pe parcursul a cel puțin două săptămâni.
Fosforul și restul analizelor
Fosforul se acumulează în sânge pe măsură ce filtrarea scade. Dietele renale îl limitează, iar recomandările de tratament IRIS pentru câini stabilesc ținte pentru fiecare stadiu; medicul veterinar îți va spune dacă se aplică în cazul câinelui tău. Este mai mare la căței și în probele deteriorate (hemolizate). Medicii verifică și potasiul și globulele roșii: anemia apare în stadiile avansate, pe măsură ce rinichii produc mai puțină eritropoietină, hormonul care stimulează producția de globule roșii. Merck arată că, de obicei, primele semne sunt setea crescută și urinatul în cantitate mai mare.
Stadiile IRIS ale bolii renale cronice la câini
International Renal Interest Society (IRIS) împarte BRC, numită adesea și insuficiență renală cronică, în stadii, pentru a ghida tratamentul și monitorizarea. Stadializarea vine doar după ce BRC a fost diagnosticată și doar la un câine stabil, bine hidratat, pe baza creatininei măsurate pe nemâncate, a SDMA sau, de preferat, a amândurora, în cel puțin două momente diferite. Nu se aplică LRA și nici unui câine deshidratat sau cu blocaj urinar. Pragurile de mai jos provin din ghidurile IRIS actuale (modificate în 2026). La pisici, cifrele sunt diferite: vezi valorile renale la pisici.
| Stadiu | Creatinină (mg/dL) | Creatinină (µmol/L) | SDMA (µg/dL) | Cum arată de obicei |
|---|---|---|---|---|
| 1 | < 1,4 | < 125 | < 18 | Fără azotemie, dar cu altă anomalie renală (pierdere de proteine prin rinichi, modificări la imagistică, valori în creștere) |
| 2 | 1,4–2,8 | 125–250 | 18–35 | Creatinină normală până la ușor crescută; semnele sunt de obicei discrete sau lipsesc |
| 3 | 2,9–5,0 | 251–440 | 36–54 | Azotemie moderată; pot apărea semne și în afara rinichilor |
| 4 | > 5,0 | > 440 | > 54 | Risc tot mai mare de afectare a întregului organism și de crize uremice |
- SDMA și stadiul 1: un SDMA crescut persistent (peste 14 µg/dL), cu creatinină normală, poate indica stadiul 1.
- Când cele două nu se potrivesc: IRIS stadializează și tratează cu un stadiu mai sus dacă SDMA depășește persistent 18 µg/dL la o creatinină sub 1,4 mg/dL, 35 la o creatinină de stadiul 2 sau 54 la o creatinină de stadiul 3.
- Stadiul 2 poate părea normal: capătul lui de jos se află în intervalul de referință al creatininei la multe laboratoare.
Substadializarea după proteinurie (UPC)
| UPC (câini) | Substadiu |
|---|---|
| < 0,2 | Neproteinuric |
| 0,2–0,5 | Proteinuric la limită |
| > 0,5 | Proteinuric |
Substadializarea după tensiunea arterială sistolică
| Tensiunea sistolică (mmHg) | Substadiu | Riscul de afectare ulterioară a organelor |
|---|---|---|
| < 140 | Normotensiv | Minim |
| 140–159 | Prehipertensiv | Scăzut |
| 160–179 | Hipertensiv | Moderat |
| ≥ 180 | Hipertensiv sever | Ridicat |
La câinii agitați, valorile pot ieși fals crescute, așa că IRIS folosește mai multe măsurători, făcute după ce câinele s-a liniștit, ideal la vizite diferite. Ogarii (rasele de tip sighthound) tind să aibă tensiunea mai mare, iar pentru ei IRIS preferă intervale specifice rasei. Un rezultat complet poate suna așa: „stadiul 2, proteinuric, normotensiv”.
Exemplu comentat: un rezultat la limită la un câine în vârstă
Să presupunem că analizele unui câine metis de 10 ani arată așa:
| Analiză | Rezultat | Marcaj | Luată separat |
|---|---|---|---|
| Creatinină | 1,9 mg/dL (≈ 168 µmol/L) | H | Filtrare redusă în momentul recoltării |
| Uree / BUN | BUN 41 mg/dL (uree ≈ 88 mg/dL sau ≈ 14,6 mmol/L) | H | Susține filtrarea redusă; și deshidratarea o poate crește |
| SDMA | 21 µg/dL | H | Peste limita uzuală de 14 |
| Densitatea urinară (USG) | 1,019 | – | Urină mai puțin concentrată decât ar fi de așteptat |
Creatinina, ureea și SDMA crescute, alături de o urină slab concentrată, se potrivesc mai bine cu o funcție renală redusă decât doar cu deshidratarea. Dar o singură fotografie a momentului nu confirmă BRC, nu exclude o leziune renală bruscă și nu stabilește un stadiu; dacă BRC ar fi confirmată, valori stabile ca acestea s-ar încadra în stadiul IRIS 2. De obicei, medicul veterinar ar vrea să:
- întrebe despre expuneri: struguri, stafide, antigel, analgezice, riscul de leptospiroză;
- repete creatinina și SDMA după ce câinele este bine hidratat, ideal la același laborator;
- facă un examen de urină, apoi un UPC dacă urina este curată;
- măsoare tensiunea arterială de mai multe ori;
- verifice electroliții, fosforul și globulele roșii și, eventual, să examineze rinichii imagistic.
La un Greyhound în formă, cu urina bine concentrată, aceeași creatinină se poate încadra în intervalul publicat pentru rasă.
Uree, BUN și conversia unităților: mg/dL, µmol/L și mmol/L
Laboratoarele din SUA și din Turcia raportează creatinina mai ales în mg/dL; multe laboratoare europene folosesc µmol/L și trec pe buletin ureea în loc de BUN. În România, creatinina apare în mg/dL sau în µmol/L, iar ureea, de obicei, în mg/dL sau în mmol/L. În mg/dL, ureea și BUN sunt cifre diferite pentru aceeași substanță, așa că verifică eticheta:
- Uree (mg/dL) ≈ BUN (mg/dL) × 2,14
- Uree (mmol/L) = BUN (mg/dL) × 0,357
| Conversie | Formulă | Exemplu |
|---|---|---|
| Creatinină mg/dL în µmol/L | × 88,4 | 1,9 mg/dL ≈ 168 µmol/L |
| Creatinină µmol/L în mg/dL | ÷ 88,4 | 440 µmol/L ≈ 5,0 mg/dL |
| BUN mg/dL în uree mmol/L | × 0,357 | 41 mg/dL ≈ 14,6 mmol/L |
| BUN mg/dL în uree mg/dL | × 2,14 (aproximativ) | BUN 41 mg/dL ≈ uree 88 mg/dL |
| Uree mg/dL în BUN mg/dL | ÷ 2,14 (aproximativ) | uree 60 mg/dL ≈ BUN 28 mg/dL |
| Uree mmol/L în uree mg/dL | × 6,0 | 10 mmol/L ≈ 60 mg/dL |
| Fosfor mg/dL în mmol/L | × 0,323 | 6,0 mg/dL ≈ 1,9 mmol/L |
SDMA se raportează în µg/dL; densitatea urinară și UPC nu au unități de măsură.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă creatinina mare la câine?
Înseamnă că, în momentul recoltării, rinichii filtrau mai puțin sânge decât ar fi fost de așteptat. Cauza poate fi deshidratarea, boala renală cronică, o leziune renală apărută brusc sau un blocaj urinar, așa că medicii veterinari interpretează creatinina împreună cu densitatea urinară, SDMA și starea câinelui și, de obicei, repetă analiza.
Pot strugurii sau stafidele să afecteze rinichii câinelui?
Da. Strugurii și stafidele, inclusiv stafidele de Corint și sultaninele, pot provoca la câini o leziune renală bruscă, și nu se cunoaște nicio cantitate sigură. Dacă a mâncat oricât de puțin, sună imediat medicul veterinar sau o clinică veterinară de urgență, fără să aștepți să apară semne.
Ce este SDMA în analizele de sânge ale câinelui?
SDMA (dimetilarginina simetrică) este un marker al filtrării renale, mai puțin influențat de masa musculară decât creatinina, care poate crește în timp ce creatinina este încă normală. Ocazional poate crește din alte cauze, iar metodele nu sunt standardizate între laboratoare, așa că medicii îl interpretează împreună cu creatinina și îl repetă.
Ce înseamnă ureea (BUN) mare la câine?
Ureea (pe rapoartele din SUA, BUN, azotul ureic sanguin) crește când filtrarea renală scade, dar și la deshidratare, după o masă bogată în proteine sau la o sângerare în tubul digestiv. Este mai puțin specifică decât creatinina, așa că medicii o interpretează împreună cu creatinina, SDMA și densitatea urinară.
Ce densitate urinară este normală la câini?
Variază mult la câinii sănătoși și bine hidratați. Un câine deshidratat, cu rinichi sănătoși, ar trebui să-și concentreze urina peste aproximativ 1,030, așa că o valoare mai mică la un câine cu creatinina mare sugerează o capacitate redusă de concentrare, deși unele medicamente, boala Cushing, boala Addison și alte afecțiuni o pot scădea și ele.
Care sunt stadiile IRIS ale bolii renale cronice la câini?
După creatinina măsurată pe nemâncate: stadiul 1 este sub 1,4 mg/dL (sub 125 µmol/L), stadiul 2 între 1,4 și 2,8 mg/dL (125–250 µmol/L), stadiul 3 între 2,9 și 5,0 mg/dL (251–440 µmol/L), iar stadiul 4 peste 5,0 mg/dL (peste 440 µmol/L), cu intervale SDMA de sub 18, 18–35, 36–54 și peste 54 µg/dL. Stadializarea se aplică doar unui câine stabil, hidratat, deja diagnosticat cu boală renală cronică, ideal pe baza rezultatelor din cel puțin două momente diferite.
De ce au câinii Greyhound creatinina mai mare?
Creatinina provine din mușchi, iar ogarii Greyhound sănătoși tind să aibă creatinina și SDMA mai mari decât alte rase. O valoare marcată ca mare față de un interval standard poate fi normală pentru rasă, așa că medicii o interpretează împreună cu concentrația urinei și cu rezultatele anterioare.
Cum transform creatinina câinelui din mg/dL în µmol/L?
Înmulțești valoarea în mg/dL cu 88,4. De exemplu, 1,4 mg/dL înseamnă aproximativ 124 µmol/L, aproape de pragul de 125 µmol/L pe care IRIS îl folosește ca început al stadiului 2 la câini. Pentru conversia inversă, împarți valoarea în µmol/L la 88,4.
Surse
- International Renal Interest Society. IRIS Staging of CKD (modified 2026) and treatment recommendations for dogs: iris-kidney.com/iris-guidelines-1; Urine specific gravity: iris-kidney.com/urine-specific-gravity
- Van Vertloo L. Renal Dysfunction in Dogs and Cats. Merck Veterinary Manual, Professional Version. merckvetmanual.com
- Addison Disease (Hypoadrenocorticism) in Animals. Merck Veterinary Manual, Professional Version. merckvetmanual.com
- eClinPath, Cornell University College of Veterinary Medicine. Azotemia. eclinpath.com/chemistry/kidney/azotemia
- eClinPath, Cornell University College of Veterinary Medicine. Creatinine. eclinpath.com/chemistry/kidney/creatinine
- Riney Canine Health Center, Cornell University College of Veterinary Medicine. Grape and raisin toxicity. vet.cornell.edu