VetVaultEnzime hepatice mari la pisici: ALT, ALP, GGT și bilirubina
Enzimele hepatice mari la pisici înseamnă că celulele ficatului sau căile biliare sunt lezate ori suprasolicitate, nu neapărat că ficatul intră în insuficiență. ALT crește când celulele ficatului sunt lezate; ALP și GGT cresc când fluxul de bilă este perturbat; bilirubina crește în bolile ficatului, la blocarea căilor biliare sau la distrugerea globulelor roșii. La pisici, chiar și o creștere ușoară a ALP contează.
Valorile hepatice la pisici, pe scurt
Majoritatea profilurilor biochimice includ patru valori hepatice. Enzimele se raportează în U/L (sau UI/L), dar intervalele lor variază mult de la un analizor la altul. Pe buletinele din România, ALT poate apărea și ca ALAT sau TGP, iar ALP ca fosfatază alcalină; sunt aceleași analize. Pentru restul valorilor, vezi ghidul despre analizele de sânge la pisici (în engleză).
| Analiza și ce măsoară | Interval aprox. | Un rezultat mare poate indica |
|---|---|---|
| ALT – enzimă din interiorul celulelor ficatului, care iese în sânge când acestea sunt lezate | 10–100 U/L | Leziuni ale celulelor ficatului: ficat gras (lipidoză hepatică), colangită, intoxicații, hipertiroidism |
| ALP – enzimă de pe partea biliară a celulelor ficatului, produsă și de oase | 10–80 U/L | Flux biliar perturbat, lipidoză hepatică (adesea creștere marcată), hipertiroidism, diabet; pisoi în creștere |
| GGT – enzimă a căilor biliare | 0–5 U/L | Inflamația căilor biliare (colangită), flux biliar blocat, pancreatită |
| Bilirubina totală – pigment galben provenit din globulele roșii îmbătrânite, eliminat de ficat în bilă | Sub aproximativ 0,4 mg/dL (aproximativ 7 µmol/L) | Distrugerea globulelor roșii, boli ale ficatului, blocarea canalului biliar |
Unele profiluri includ și AST (pe buletinele din România, uneori ASAT sau TGO), o enzimă care iese din celulele lezate și se găsește în ficat și în mușchi.
Folosește întotdeauna intervalul de pe propriul buletin. Intervalele diferă de la un laborator la altul și de la un analizor la altul. Intervalele de aici sunt valori aproximative pentru pisici adulte tipice, menite doar să te ajute să te orientezi.
Sună prompt medicul veterinar, sau o clinică de urgență dacă cabinetul este închis, indiferent ce au arătat analizele de sânge, dacă pisica ta:
- a mâncat puțin sau deloc în ultimele 24–48 de ore (sună mai devreme dacă este supraponderală, diabetică sau deja bolnavă);
- are gingiile, albul ochilor, pavilioanele urechilor sau pielea galbene (icter);
- vomită în mod repetat;
- este letargică, slăbită sau se ascunde;
- are abdomenul umflat.
Nu aștepta ca o pisică ce nu mai mănâncă „să i se facă foame”. Mai ales la pisicile supraponderale, câteva zile fără mâncare pot declanșa boala ficatului gras.
ALT, ALP și GGT: leziune sau flux biliar
Enzimele hepatice semnalează leziuni sau un flux biliar perturbat, nu funcția ficatului. O pisică cu o boală hepatică veche poate avea chiar enzime normale dacă nu există o leziune activă, așa că medicii veterinari le interpretează împreună cu indiciile despre funcție descrise mai jos.
ALT: o enzimă care iese din celulele lezate
ALT se află în interiorul celulelor ficatului și trece în sânge când acestea sunt lezate. La pisici este destul de specifică ficatului și pare să dispară din sânge în câteva ore, așa că un ALT crescut reflectă de obicei o leziune recentă sau în desfășurare. O creștere de 2–3 ori peste limita superioară este numită adesea ușoară, iar una de peste 10 ori, marcată, dar mărimea creșterii nu arată, singură, cât de bine funcționează ficatul și nici dacă își va reveni. Globulele roșii ale pisicilor conțin și ele ALT, așa că o probă hemolizată (cu globule roșii sparte) îl poate crește puțin.
ALP și GGT: enzime ale colestazei, a căror producție crește
În loc să iasă pur și simplu din celule, ALP și GGT sunt produse în cantități mai mari atunci când fluxul de bilă este încetinit sau blocat (colestază). Oasele produc și ele ALP; GGT se găsește mai ales în celulele care căptușesc căile biliare.
De ce o creștere ușoară a ALP contează mai mult la pisici decât la câini
- Puțină ALP de la bun început. Celulele ficatului la pisică conțin mult mai puțină ALP decât cele ale câinelui.
- Timp de înjumătățire scurt. ALP de origine hepatică rămâne în sângele pisicii aproximativ 6 ore, față de câteva zile la câine, așa că o valoare crescută înseamnă că enzima se produce în continuare.
- Fără ALP indusă de corticosteroizi. Câinii produc o izoenzimă ALP suplimentară ca răspuns la corticosteroizi; pisicile nu, așa că steroizii explică rareori o ALP mare la pisică.
Principalele excepții sunt pisoii în creștere și pisicile cu hipertiroidism, la care o mare parte din ALP-ul suplimentar provine din oase.
Cum citești ALP și GGT împreună
În lipidoza hepatică, ALP crește adesea marcat, în timp ce GGT rămâne normal sau doar ușor crescut. În colangită, în obstrucția căilor biliare și în pancreatită, GGT tinde să crească mai mult, uneori mai mult decât ALP. Privește asta ca pe o tendință, nu ca pe o regulă: un ficat gras declanșat de pancreatită sau de colangită le poate crește pe amândouă. Medicii folosesc tiparul ca să aleagă următoarele analize, nu ca să pună diagnosticul.
Bilirubina și icterul
Bilirubina se formează când globulele roșii îmbătrânite sunt descompuse; ficatul o elimină în bilă. Crește din trei motive mari:
- Înaintea ficatului (prehepatic) – globulele roșii sunt distruse mai repede decât în mod normal, de exemplu de parazitul sanguin Mycoplasma haemofelis, de anemia imunomediată sau de intoxicația cu ceapă ori cu paracetamol (acetaminofen). Indiciul este anemia pe hemoleucogramă.
- În ficat (hepatic) – lipidoza hepatică, colangita, peritonita infecțioasă felină (PIF, cunoscută și ca FIP) sau tumorile.
- După ficat (posthepatic) – un canal biliar blocat de pancreatită, calculi biliari, bilă îngroșată sau o tumoră.
Icterul (gingii, ochi, pavilioane ale urechilor sau piele galbene) apare de obicei abia când bilirubina este mult peste interval. Spre deosebire de câini, la pisici bilirubina în urină este de obicei un semn anormal. O bilirubină mare, luată separat, nu înseamnă insuficiență hepatică; pisicile cu icter din cauza ficatului gras se recuperează adesea cu tratament.
Indicii despre funcția ficatului: albumină, glicemie, colesterol, uree și acizi biliari
Ficatul produce albumina, glucoza, colesterolul și factorii de coagulare și transformă amoniacul în uree, așa că o pierdere importantă a funcției poate modifica aceste valori. Niciuna nu este specifică, luată separat.
| Valoare | Ce poate spune despre ficat | Alte motive frecvente pentru care se modifică |
|---|---|---|
| Albumină | Scăzută în pierderea de lungă durată a funcției ficatului | Scăzută la pierderea de proteine prin intestin sau prin rinichi, în inflamații sau la o nutriție deficitară; crescută la deshidratare |
| Glicemie (glucoză) | Scăzută în insuficiența hepatică severă sau la un șunt portosistemic (un vas de sânge anormal care ocolește ficatul) | Crescută la stresul din clinică sau în diabet |
| Colesterol | Scăzut la o funcție hepatică redusă sau la un șunt; crescut când fluxul de bilă este blocat | Crescut în diabet sau după masă |
| Uree / BUN | Scăzută când ficatul produce mai puțină uree, ca în insuficiența hepatică sau la un șunt | Scăzută la o dietă săracă în proteine sau când pisica bea foarte multă apă; crescută la deshidratare sau în boala renală (vezi valorile renale la pisici) |
| Acizi biliari | Un adevărat test de funcție: cresc când ficatul nu îi poate elimina sau când sângele ocolește ficatul | Nu sunt utili când bilirubina este deja mare sau pisica are icter, pentru că fluxul biliar blocat îi crește oricum |
Acizii biliari se măsoară de obicei în pereche: pe nemâncate și la aproximativ 2 ore după o masă mică. Rezultatele de peste aproximativ 25 µmol/L sunt considerate în general un semn de boală hepatică sau de flux sanguin anormal prin ficat, dar folosește pragul laboratorului tău.
Cauze frecvente ale valorilor hepatice crescute la pisici
| Cauză | Tiparul tipic din sânge | Observații |
|---|---|---|
| Lipidoza hepatică (ficatul gras) | Creștere marcată a ALP; GGT normal sau ușor crescut; ALT crescut; bilirubină mare; adesea potasiu scăzut | Apare adesea după ce o pisică supraponderală nu mai mănâncă; de obicei este declanșată de o altă boală sau de stres |
| Colangita / colangiohepatita | ALT, ALP și GGT crescute, cu GGT adesea relativ mai mare; bilirubina poate fi crescută | Neutrofilică (de obicei bacteriană) sau limfocitară (legată de sistemul imunitar). Apare adesea împreună cu pancreatita și boala inflamatorie intestinală („triadita”) |
| Hipertiroidismul | ALT și ALP adesea ușor crescute; GGT și bilirubina de obicei normale; T4 mare | Pisici în vârstă care slăbesc deși mănâncă cu poftă; enzimele scad adesea după ce hormonii tiroidieni sunt controlați. Vezi ghidul despre T4 și tiroida la pisici (în engleză) |
| Diabetul zaharat | ALT și ALP adesea ușor crescute; glicemie și fructozamină mari | O pisică diabetică ce nu mai mănâncă poate face și lipidoză hepatică |
| Toxine și unele medicamente | Adesea o creștere bruscă a ALT; bilirubina poate crește | Pisicilor le lipsesc unele căi prin care ficatul descompune medicamentele și toxinele. Nu da niciodată unei pisici analgezice pentru oameni, precum paracetamolul |
| Infecții, inclusiv PIF | PIF: bilirubină mare, adesea doar cu modificări ușoare ale enzimelor, și globuline mari | Și toxoplasmoza poate crește valorile hepatice |
| Tumori | Orice, de la valori normale până la valori marcat crescute | Limfom, tumori ale căilor biliare sau metastaze din alte organe |
| Obstrucția extrahepatică a căilor biliare | GGT, ALP și bilirubină mari | Blocaj în afara ficatului, cauzat de pancreatită, calculi biliari, bilă îngroșată sau o tumoră |
| Distrugerea globulelor roșii (nu este o boală de ficat) | Bilirubină mare cu anemie; enzime normale sau ușor crescute | Paraziți sanguini, anemie imunomediată, intoxicație cu ceapă sau cu paracetamol |
Dacă pisica ta primește vreun medicament, întreabă medicul veterinar dacă ar putea fi implicat și nu opri și nu schimba un medicament fără sfatul lui.
Lipidoza hepatică: de ce e urgent când o pisică nu mai mănâncă
Lipidoza hepatică (ficatul gras) este una dintre cele mai frecvente boli grave de ficat la pisici și cea pe care stăpânii o pot influența cel mai mult. Când o pisică nu mai mănâncă, organismul ei trimite grăsimea din rezerve spre ficat mai repede decât o poate procesa ficatul. Grăsimea se acumulează în celulele hepatice, celulele se umflă, fluxul de bilă încetinește și ficatul începe să cedeze.
Pisicile supraponderale au cel mai mare risc. Cele mai multe cazuri urmează unei alte probleme care i-a tăiat pisicii pofta de mâncare: pancreatită, colangită, diabet, boală renală, hipertiroidism, cancer sau stres, de exemplu o mutare, o perioadă la pensiune sau o hrană nouă pe care pisica o refuză. Și slăbirea rapidă este riscantă, așa că planurile de slăbire trebuie să fie treptate și ghidate de medicul veterinar.
Semnele includ ocolirea bolului cu mâncare, uneori salivație în fața mâncării, ascunderea, vărsăturile, scăderea în greutate și, mai târziu, icterul. Tabloul clasic din sânge este o creștere marcată a ALP, cu GGT normal sau doar ușor crescut, plus ALT și bilirubină crescute.
Fără tratament prompt, lipidoza hepatică este adesea fatală, dar multe pisici se recuperează cu o nutriție timpurie și intensivă: de obicei o sondă de alimentare, fluide, corectarea potasiului și a altor electroliți și tratarea cauzei de fond. Hrănirea prin sondă continuă adesea acasă timp de câteva săptămâni. Pisicile care se recuperează fac rareori recidive.
Ideea principală: o pisică ce nu a mâncat de mai mult de o zi-două, mai ales una supraponderală, trebuie dusă prompt la medicul veterinar, chiar dacă altfel pare în regulă.
Ce face de obicei medicul veterinar mai departe
Pașii următori depind de cât de rău se simte pisica și de cât de mari sunt valorile:
- Repetarea analizelor. O singură creștere ușoară la o pisică care se simte bine este adesea verificată din nou după câteva săptămâni, ca să se vadă evoluția.
- T4 la pisicile în vârstă. Hipertiroidismul este o cauză frecventă și tratabilă de ALT și ALP crescute.
- Examenul de urină. Bilirubina sau glucoza în urină aduc indicii în plus.
- Acizii biliari. Pentru a testa funcția ficatului când pisica nu are icter.
- Ecografia abdominală. Arată ficatul, vezica biliară, căile biliare, pancreasul, intestinele și eventualele formațiuni.
- Puncția-aspirație cu ac fin. Un ac subțire, de obicei ghidat ecografic, recoltează celule din ficat; adesea este suficientă pentru a confirma lipidoza hepatică. De obicei, înainte se verifică coagularea.
- Biopsia sau proba de bilă. Necesare pentru a confirma și a clasifica colangita și multe tumori.
- Alte analize. Un test de lipază specifică pancreatică pentru pancreatită sau teste pentru PIF și alte infecții.
Întrebări pentru medicul veterinar
- Ce valori hepatice sunt crescute și cam cu cât?
- Tiparul sugerează o leziune a celulelor ficatului, o problemă a fluxului biliar sau distrugerea globulelor roșii?
- Ar putea hipertiroidismul, diabetul, un medicament sau proba însăși să explice rezultatul?
- Avem nevoie de acizi biliari, de o ecografie sau de un test T4 și când repetăm analizele?
- Cât ar trebui să mănânce pisica mea și ce fac dacă mănâncă mai puțin?
- Pot primi o copie a buletinului complet, cu intervalele de referință?
Întrebări frecvente
Ce înseamnă ALT mare la pisică?
ALT este o enzimă din interiorul celulelor ficatului, care trece în sânge atunci când aceste celule sunt lezate. La pisici crește frecvent în ficatul gras (lipidoza hepatică), în inflamația ficatului și a căilor biliare (colangita), la intoxicații și în hipertiroidism. Arată o leziune, nu cât de bine funcționează ficatul, așa că medicii veterinari o interpretează împreună cu ALP, GGT, bilirubina și simptomele pisicii.
Este gravă o ALP ușor crescută la pisică?
Merită atenție. Pisicile au puțină ALP în celulele ficatului, o elimină din sânge în câteva ore și, spre deosebire de câini, nu produc ALP suplimentară ca răspuns la corticosteroizi, așa că și o creștere ușoară contează mai mult decât la un câine. Excepțiile frecvente sunt pisoii în creștere și pisicile cu hipertiroidism, pentru că la ei o parte din ALP provine din oase.
Ce înseamnă GGT mare la pisică?
GGT este o enzimă a căilor biliare. Un GGT crescut la pisică orientează spre inflamația căilor biliare (colangită), un flux biliar blocat sau o pancreatită care afectează canalul biliar. În ficatul gras, GGT tinde să rămână normal sau doar ușor crescut, chiar și când ALP este mare, deși aceasta este o tendință, nu o regulă.
Ce cauzează bilirubina mare la pisică?
Bilirubina poate crește pentru că globulele roșii sunt distruse mai repede decât în mod normal, pentru că ficatul este bolnav sau pentru că este blocat canalul biliar. Gingiile, pielea sau ochii galbeni (icterul) apar de obicei când bilirubina este mult peste interval. Orice pisică cu icter trebuie dusă prompt la medicul veterinar.
Cum arată analizele de sânge în lipidoza hepatică la pisici?
De obicei, o creștere marcată a ALP, cu GGT normal sau doar ușor crescut, ALT crescut, bilirubină mare și, adesea, potasiu scăzut. GGT poate fi mai mare atunci când ficatul gras a fost declanșat de o boală inflamatorie, precum pancreatita sau colangita. Medicii confirmă diagnosticul prin ecografie și puncție-aspirație cu ac fin din ficat.
Cât poate sta o pisică fără să mănânce până riscă ficatul gras?
Nu există o limită fixă sigură. O pisică ce a mâncat puțin sau deloc mai mult de o zi-două trebuie văzută de medicul veterinar, și mai repede dacă este supraponderală, diabetică sau deja bolnavă, pentru că pisicile supraponderale care nu mai mănâncă sunt expuse în mod special riscului de lipidoză hepatică.
Poate hipertiroidismul să crească enzimele hepatice la pisici?
Da. Hipertiroidismul crește frecvent ALT și ALP, de obicei ușor, în timp ce GGT și bilirubina tind să rămână normale. O mare parte din ALP-ul suplimentar provine din oase. Enzimele scad adesea după ce hormonii tiroidieni sunt controlați, de aceea medicii verifică T4 la pisicile în vârstă cu valori hepatice crescute.
Pot reveni la normal enzimele hepatice mari la pisică?
Adesea, da, dacă se găsește și se tratează cauza. Ficatul are o mare capacitate de regenerare, iar enzimele se normalizează frecvent după vindecarea ficatului gras sau după ce hipertiroidismul este controlat. De obicei, medicul veterinar repetă analizele ca să confirme evoluția.
Surse
- eClinPath, Cornell University College of Veterinary Medicine. Liver (liver injury, cholestasis, bilirubin and liver function tests). eclinpath.com/chemistry/liver
- eClinPath, Cornell University College of Veterinary Medicine. Alkaline phosphatase. eclinpath.com/chemistry/liver/cholestasis/alkaline-phosphatase
- Cornell Feline Health Center. Hepatic Lipidosis. vet.cornell.edu
- Cornell Feline Health Center. Cholangiohepatitis. vet.cornell.edu
- Merck Veterinary Manual. Feline Hepatic Lipidosis. merckvetmanual.com
- International Cat Care. Liver and gall bladder disease in cats. icatcare.org