Analiza SDMA la pisici: ce înseamnă un SDMA mare

Actualizat 2026-10-23

SDMA este un marker din sânge care arată cât de bine filtrează rinichii pisicii. Pe testul IDEXX, pe care se bazează recomandările IRIS, limita superioară uzuală este 14 µg/dL. Un singur rezultat ușor crescut (15–17) este un motiv de a repeta analiza, nu un diagnostic: medicul veterinar o repetă la o pisică hidratată, împreună cu creatinina și un examen de urină.

Ce este SDMA și ce măsoară

Dimetilarginina simetrică este o formă ușor modificată a aminoacidului arginină. Celulele din tot corpul o eliberează într-un ritm destul de constant, pe măsură ce își descompun și își reciclează proteinele, iar rinichii o elimină din sânge. Pentru că producția este constantă, nivelul din sânge depinde în principal de RFG: cât sânge filtrează rinichii în fiecare minut. Când RFG scade, SDMA se acumulează.

Este aceeași logică precum la creatinină, valoarea renală tradițională. Diferența este sursa. Creatinina este un produs rezidual al mușchilor, deci depinde în parte de câtă masă musculară are pisica; SDMA nu depinde de ea. Ghidurile de consens ISFM descriu SDMA ca pe un marker indirect al RFG, care nu pare să fie influențat de masa musculară, motiv pentru care este deosebit de util la pisicile în vârstă și slabe.

SDMA se raportează de obicei în micrograme pe decilitru (µg/dL). Dacă buletinul tău folosește altă unitate, compară rezultatul doar cu intervalul tipărit lângă el.

SDMA normal la pisici și ce înseamnă 15 sau mai mult

Pe metoda IDEXX, limita superioară uzuală la pisici este 14 µg/dL. eClinPath, referința de patologie clinică a Universității Cornell, dă aceeași limită recomandată și notează că studii mai noi sugerează că un prag mai mare ar putea separa mai bine animalele sănătoase de cele afectate. Alte laboratoare pot folosi alte metode și alte limite, așa că intervalul tipărit pe buletinul pisicii tale are prioritate. Intervalele de mai jos sunt aproximative și se bazează pe metoda IDEXX.

Unde se încadrează un rezultat SDMA (aproximativ, după metoda IDEXX)
SDMA (µg/dL)	Unde se încadrează	Ce poate însemna
14 sau mai puțin	În intervalul uzual	SDMA nu arată semne de filtrare redusă; creatinina și examenul de urină contează în continuare, pentru că niciun marker nu prinde toate cazurile
15–17	Ușor peste limita uzuală	Filtrare redusă în fază timpurie, deshidratare în ziua recoltării sau variația obișnuită a testului; de obicei, următorul pas este repetarea analizei
18–25	Intervalul SDMA pentru stadiul IRIS 2	Filtrarea redusă devine mai probabilă dacă valoarea se menține la o pisică hidratată
26 sau mai mult	Intervalul stadiului IRIS 3 (peste 38: intervalul stadiului 4)	Filtrare redusă moderat până la marcat, dacă valoarea se menține

Intervalele IRIS se aplică doar unei pisici stabile, hidratate, deja diagnosticate cu BRC. Recomandările IRIS din 2026 spun clar că o creatinină sau un SDMA crescut, luate singure, nu pun diagnosticul de BRC. Pentru tabelul complet de stadializare, cu creatinina, proteinele din urină și tensiunea arterială, vezi ghidul nostru despre valorile renale la pisici și stadiile IRIS.

Când suni urgent la veterinar

Contactează imediat medicul veterinar sau o clinică de urgență, indiferent de rezultatul SDMA, dacă pisica ta:

nu a mâncat de mai bine de 24 de ore;
vomită în mod repetat;
se chinuie în litieră sau elimină foarte puțină urină ori deloc (blocajul urinar este o urgență, mai ales la motani);
este brusc slăbită, se clatină, se prăbușește sau se ascunde.

Sună prompt și dacă o analiză nouă arată valori renale foarte mari, chiar dacă pisica pare să se simtă bine.

SDMA vs creatinină la pisici

Medicii veterinari rareori aleg una dintre ele. Le măsoară pe amândouă, pentru că fiecare acoperă un punct slab al celeilalte.

Caracteristică	SDMA	Creatinină
De unde provine	Din reciclarea proteinelor în celulele din tot corpul	Din mușchi
Influența masei musculare	Mică sau deloc	Masa musculară redusă o scade; pisicile musculoase au valori mai mari
Când crește (Cornell Feline Health Center)	Detectabil la o pierdere de aproximativ 40% din funcția renală	De regulă, abia după ce s-a pierdut aproape 75%
Standardizat între laboratoare	Nu; pragurile IRIS se bazează pe metoda IDEXX	Măsurată pe scară largă, dar intervalele diferă totuși de la un laborator la altul
Rolul în stadializarea IRIS	Folosit alături de creatinină; un SDMA persistent mai mare poate muta pisica un stadiu mai sus	Valoarea consacrată pentru stadializare, ideal măsurată pe nemâncate și în cel puțin două momente diferite

„Mai devreme, în medie” nu înseamnă „întotdeauna mai bun”. eClinPath rezumă studii mai noi în care SDMA nu a fost un marker al filtrării clar mai bun decât creatinina. Într-un studiu la pisici, SDMA la pragul de 14 a fost cam la fel de bun ca creatinina în a depista filtrarea redusă, dar a marcat mai multe pisici a căror filtrare era de fapt normală; un prag mai mare a redus alarmele false, cu prețul ratării unor cazuri. Din cauza acestui compromis, un singur SDMA ușor crescut cere repetarea analizei, iar medicii se uită și la densitatea urinară.

Când SDMA poate induce în eroare

Metodele nu sunt standardizate. IRIS notează că metodologia SDMA nu a fost încă standardizată, că recomandările sale se bazează pe metoda proprie a laboratoarelor IDEXX și că nu se știe dacă alte teste dau rezultate echivalente. Pe cât posibil, compară rezultate măsurate de același laborator.
Cauze din afara rinichilor. IRIS dă ca exemplu limfomul la câini și pisici, în care SDMA poate crește fără o scădere a filtrării, în timp ce creatinina nu este afectată. Ghidurile ISFM avertizează și ele că factori non-renali pot influența SDMA.
Rasa. Pisicile sănătoase din rasa Birmaneză (Sacră de Birmania) tind să aibă SDMA și creatinină mai mari decât alte rase, suficient cât unele exemplare sănătoase să iasă din intervalele laboratorului.
Hidratarea și starea din ziua recoltării. Pentru că SDMA urmează filtrarea, IRIS îl interpretează doar la o pisică hidratată și stabilă. O pisică deshidratată sau bolnavă în momentul recoltării ar trebui retestată.
Hipertiroidismul. O tiroidă hiperactivă accelerează filtrarea și poate ține SDMA jos; eClinPath citează un studiu în care multe pisici cu hipertiroidism aveau SDMA sub 10 µg/dL. Un SDMA normal la o pisică cu hipertiroidism netratat poate, așadar, să ascundă o funcție renală redusă.
Un rezultat este doar o fotografie a momentului. IRIS folosește un SDMA crescut persistent, nu o singură valoare, ca dovadă de boală renală timpurie.

Cum citești rezultatele SDMA frecvente

Aceste tipare apar des pe buletinele pisicilor. Ele descriu ce iau de obicei în calcul medicii veterinari, nu ce are pisica ta.

Tipar de rezultat	Ce poate însemna	Ce face adesea medicul veterinar
SDMA 15–17, creatinină normală, prima dată	Ușor peste limită. Poate fi o filtrare redusă în fază timpurie, o deshidratare ușoară sau variația testului; valorile aflate chiar deasupra limitei sunt cele mai susceptibile să fie alarme false.	Repetă SDMA și creatinina, de obicei peste câteva săptămâni, împreună cu un examen de urină
SDMA persistent peste 14, creatinină normală	IRIS spune că un SDMA crescut persistent poate fi folosit pentru diagnosticul BRC timpurii (stadiul 1). Dacă rămâne peste 18 în timp ce creatinina este sub 1,6 mg/dL, IRIS sugerează stadializarea și tratarea ca stadiul 2.	Densitate urinară, proteine în urină, tensiune arterială; căutarea unei cauze; monitorizare regulată
SDMA mare și creatinină mare	Filtrarea redusă este probabilă dacă ambele se mențin la o pisică hidratată. Stadializarea se face după creatinină, cu SDMA alături; dacă SDMA rămâne peste 25 µg/dL la o pisică cu creatinină de stadiul 2, IRIS sugerează stadializarea și tratarea ca stadiul 3.	Confirmare când pisica este stabilă și hidratată, apoi stadializare și substadializare (proteine în urină, tensiune arterială)
SDMA normal, creatinină mare	O pisică musculoasă, deshidratarea din ziua recoltării sau variația dintre laboratoare pot crește doar creatinina. O boală renală timpurie rămâne totuși posibilă, pentru că niciun marker nu prinde toate cazurile.	Repetarea ambelor analize când pisica este hidratată și pe nemâncate; densitatea urinară este esențială
SDMA în creștere după începerea tratamentului pentru hipertiroidism	După ce hormonul tiroidian este controlat, filtrarea revine spre nivelul real al pisicii, așa că o anumită creștere este de așteptat; o creștere mai mare poate scoate la iveală o boală renală care era mascată.	Monitorizarea valorilor renale, a urinei și a tensiunii arteriale în timpul tratamentului; ajustarea planului, dacă e nevoie

Evoluția în timp contează la fel de mult ca o valoare izolată. IRIS consideră o creatinină sau un SDMA care continuă să crească de la o probă la alta un semn de modificare renală, chiar și în interiorul intervalului, așa că păstrează toate buletinele și ia rezultatele anterioare cu tine la consultații. Pentru mai multe despre tratamentul tiroidian și rinichi, vezi ghidul despre T4 și tiroida la pisici (în engleză).

Ce face de obicei medicul veterinar mai departe

Planul exact depinde de pisică, dar după un SDMA mare urmează de obicei câțiva sau toți pașii de mai jos:

Repetarea SDMA și a creatininei, de obicei după câteva săptămâni, când pisica mănâncă, bea și este stabilă. IRIS bazează stadializarea pe valori măsurate pe nemâncate, la o pisică hidratată, în cel puțin două momente diferite; momentul îl alege medicul veterinar.
Un examen de urină care să includă USG (densitatea urinară), care arată cât de bine concentrează rinichii urina; ideal, urina se recoltează înainte de administrarea oricăror fluide. Dacă nu are semne de infecție sau inflamație, un UPC măsoară pierderea de proteine.
Măsurarea tensiunii arteriale, de obicei de mai multe ori. Ghidurile ISFM spun că ea trebuie să facă parte din evaluarea de rutină a oricărei pisici cu boală renală dovedită sau suspectată.
Verificarea T4 total la pisicile în vârstă, pentru că hipertiroidismul poate masca boala renală.
Eventual, examinarea imagistică a rinichilor prin radiografie sau ecografie, pe care IRIS o recomandă pentru a exclude probleme tratabile, precum o infecție renală sau un ureter blocat.

Medicul veterinar poate revizui și medicamentele pe care le primește pisica. Nu opri și nu modifica singur un medicament din cauza unui rezultat de laborator; discută mai întâi cu medicul.

Întrebări pentru medicul veterinar

Era pisica bine hidratată și pe nemâncate când i s-a recoltat proba?
Ce laborator și ce metodă au măsurat SDMA și care este intervalul lor de referință?
Unde se situează creatinina în intervalul ei și cum se compară ambele valori cu rezultatele anterioare?
Cât a fost densitatea urinară și avem nevoie de un UPC sau de măsurarea tensiunii arteriale?
Ar putea boala tiroidiană, o altă boală sau rasa pisicii mele să influențeze rezultatul?
Când repetăm analizele și ce rezultat ar schimba planul?

Întrebări frecvente

Ce este SDMA la pisici?

SDMA (dimetilarginina simetrică) este o moleculă mică eliberată pe măsură ce celulele din tot corpul descompun proteinele. Rinichii o elimină din sânge, așa că nivelul ei crește atunci când filtrarea renală scade, ceea ce face din SDMA un marker al funcției renale, folosit alături de creatinină.

Un SDMA de 15 la pisică este grav?

Pe metoda IDEXX, limita superioară uzuală este 14 µg/dL, deci 15 este ușor crescut. O singură valoare ușor crescută, cu creatinina normală, este un motiv de a repeta analiza, de obicei peste câteva săptămâni și împreună cu un examen de urină, nu un diagnostic de boală renală.

Ce înseamnă SDMA mare cu creatinină normală la pisică?

Poate fi un semn timpuriu de filtrare renală redusă, mai ales la o pisică slabă, la care masa musculară redusă ține creatinina jos. Poate reflecta însă și deshidratarea din ziua recoltării, variația testului sau, ocazional, o cauză care nu ține de rinichi, de aceea IRIS folosește doar un SDMA crescut persistent ca dovadă de boală renală timpurie.

Este SDMA mai bun decât creatinina la pisici?

SDMA este mai puțin influențat de masa musculară și tinde să crească, în medie, mai devreme, dar studii mai noi au arătat că, per total, cele două se comportă asemănător, iar la pragul uzual SDMA dă mai multe alarme false. Medicii veterinari le interpretează împreună, alături de densitatea urinară.

Poate fi SDMA mare din alte cauze decât boala renală?

Ocazional, da. IRIS arată că limfomul poate crește SDMA fără ca filtrarea să fie redusă și că pisicile sănătoase din rasa Birmaneză tind să aibă valori mai mari. Deshidratarea scade și ea temporar filtrarea, iar rezultatele de la laboratoare și metode diferite nu se pot compara direct.

De ce a crescut SDMA-ul pisicii mele după tratamentul pentru hipertiroidism?

O tiroidă hiperactivă accelerează filtrarea renală, ceea ce ține SDMA și creatinina artificial de jos. După ce hormonul tiroidian este controlat, filtrarea revine la nivelul real al pisicii, așa că o anumită creștere este de așteptat, iar uneori ea scoate la iveală o boală renală care era mascată. De aceea medicii monitorizează valorile renale în timpul tratamentului.

Poate reveni SDMA-ul pisicii la normal?

Da. Dacă primul rezultat a fost crescut de deshidratare, de o boală trecătoare sau de variația obișnuită a testului, analiza repetată poate ieși în interval. Cel mai mult contează o valoare care rămâne mare la analizele repetate.

Surse

International Renal Interest Society. IRIS Staging of CKD (modified 2026) and Treatment Recommendations for CKD in Cats (2026). iris-kidney.com/iris-guidelines-1
eClinPath, Cornell University College of Veterinary Medicine. SDMA. eclinpath.com/chemistry/kidney/sdma
Sparkes AH, et al. ISFM Consensus Guidelines on the Diagnosis and Management of Feline Chronic Kidney Disease. Journal of Feline Medicine and Surgery. 2016;18(3):219–239. pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11148907
Cornell Feline Health Center. Chronic Kidney Disease. vet.cornell.edu